“Eu cred doar în ideea mea de căpătâi. Ea rezidă în aserțiunea că oamenii pot fi, în general, împărțiți, în virtutea unei legi a firii, în două categorii: una inferioară (oamenii obișnuiți), o turmă de indivizi a căror unică menire constă în a reproduce făpturi aidoma lor, și cealaltă, superioară, constând din oameni veritabili, dotați cu darul de a spune, în mediul lor, cuvântul cel nou. Subdiviziunile sunt, firește, infinite, dar trăsăturile distinctive ale celor două categorii mi se par destul de nete: prima, turma adică, e compusă din oamenii conservatori, cuminți, care trăiesc în supunere, o supunere ce nici nu le displace, de altfel. Și eu cred că sunt chiar datori să fie supuși, pentru că acesta e rolul lor în viață, rol ce nu implică nimic umilitor pentru ei. Cât despre exponenții celeilalte categorii - toți încalcă legea sau sunt înclinați, prin firea lor, s-o încalce. Crimele comise de ei, sunt, desigur, relative și de o gravitate variabilă. În majoritatea cazurilor, acești indivizi reclamă, în formule diverse, distrugerea a ceea ce este în numele a ceea ce ar trebui să fie. Dacă e cazul, pentru a face să triumfe ideile lor, aceștia calcă peste cadavre, pe mări de sânge; și, după mine, pot să o facă fără mustrări de conștiință: totul depinde de ideea ai cărei purtători sunt, de anvergura ei.”
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevsky was a Russian writer, essayist and philosopher, perhaps most recognized today for his novels Crime and Punishment and The Brothers Karamazov.
Dostoyevsky's literary output explores human psychology in the troubled political, social and spiritual context of 19th-century Russian society. Considered by many as a founder or precursor of 20th-century existentialism, his Notes from Underground (1864), written in the embittered voice of the anonymous "underground man", was called by Walter Kaufmann the "best overture for existentialism ever written."
His tombstone reads "Verily, Verily, I say unto you, Except a corn of wheat fall into the ground and die, it abideth alone: but if it die, it bringeth forth much fruit." from John 12:24, which is also the epigraph of his final novel, The Brothers Karamazov.