Quote by Fyodor Dostoevsky

“La început - trecuse multă vreme de atunci - îl preocupase intens un lucru: de ce toate crimele sunt descoperite atât de ușor, iar urmele lăsate de făptuitori sunt atât de bătătoare la ochi? Ajunsese, încetul cu încetul, la niște concluzii foarte interesante. După el, principala cauză consta nu atât în imposibilitatea materială de a tăinui crima, cât în făptuitorul însuși. Acesta din urmă - adică aproape toți criminalii - suferă, în momentul crimei, o cădere de voință și de rațiune; acestora le ia locul contrariul lor: o indolență infantilă, absolut fenomenală, intervine tocmai în momentul când prudența și circumspecția sunt indispensabile. El asimila această eclipsă de judecată și acest crah al voinței cu o boală ce se dezvoltă lent, atingând punctul culminant cu puțin timp înaintea săvârșirii crimei; această stare morbidă se menține pe parcursul acțiunii și câtăva vreme după (durata diferă de la individ la individ). În cele din urmă, boala trece, ca orice boală. Întrebarea era: maladia determină crima, ori crima e întovărășită în mod fatal, prin natura ei, de asemenea fenomene morbide?”