Quote by Fyodor Dostoevsky

“Nu înțeleg cum de o ființă umană caldă, distinsă și plină de candoare, cu mintea dezghețată și o gândire superioară, activă, pornește în viață cu idealul Madonei și sfârșește, în cele din urmă, cu păcatul Sodomei în suflet. Și mai cumplit este când cel ajuns cu idealul Sodomei în suflet nu neagă idealul Madonei, simțindu-și inima cum arde, și arde, arde într-adevăr, așa cum arde în piept iubirea inocentă din anii tinereții noastre. Nu, sufletul omului este de-a dreptul uriaș, e mult prea mare pentru cât îi este necesar și eu l-aș micșora. Doar dracu știe ce se întâmplă!... Ceea ce crezi cu minte că e rușine pentru inimă este frumusețea supremă. Poate exista oare frumusețe sodomică? Crede-mă, Alioșa, poate că nu știai acest lucru, pentru imensa majoritate a oamenilor, adevărata frumusețe este însăși Sodoma! Faptul că frumusețea este un mare mister într-adevăr, cumplit! În această privință, eu cred că există o luptă necontenită între diavol și Dumnezeu, iar câmpul de luptă se află în inimile noastre.”