“Privește-i, spre exemplu aici, în birtul ăsta mizerabil!... Se adună unul câte unul și se strîng într-un colț, iată-i, acolo!... Cu puțin înainte nici nu se cunoșteau și de îndată ce vor părăsi acest local împuțit nu vor mai ști deloc unul de altul, vor rămâne din nou la fel de străini între ei. Și ce își vor fi spunând ei oare, în tot acest timp cât stau împreună? Vorbesc despre probleme fundamentale, și de nimic altceva. Se întreabă, desigur, dacă există sau nu Dumnezeu, dacă există sau nu nemurire!?... Cei care nu cred în Dumnezeu vor discuta despre socialism și anarhism, despre refacerea întregii omeniri după alte structuri și principii. Vor fi desigur ridicate diverse probleme, aceleași, și pentru unii, și pentru alții, dar ticluite în capete diferite. Sunt mulți, foarte mulți tineri originali și la noi, dar nu fac altceva decât să toace la nesfârșit problemele lor existențiale și ancestrale, spre a le da, în final, o nuanță de actualitate. Ce, nu-i așa?”
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevsky was a Russian writer, essayist and philosopher, perhaps most recognized today for his novels Crime and Punishment and The Brothers Karamazov.
Dostoyevsky's literary output explores human psychology in the troubled political, social and spiritual context of 19th-century Russian society. Considered by many as a founder or precursor of 20th-century existentialism, his Notes from Underground (1864), written in the embittered voice of the anonymous "underground man", was called by Walter Kaufmann the "best overture for existentialism ever written."
His tombstone reads "Verily, Verily, I say unto you, Except a corn of wheat fall into the ground and die, it abideth alone: but if it die, it bringeth forth much fruit." from John 12:24, which is also the epigraph of his final novel, The Brothers Karamazov.