“Și totuși, în fața noastră rămâne următoarea întrebare: ce să facă romancierul cu oamenii de rând, absolut „obișnuiți”, cum să-i expună în fața cititorului, ca să apară cât de cât interesanți? Ei nu pot fi nicidecum ignorați în narațiune, pentru că oamenii de rând, clipă de clipă și în maoritatea lor, sunt veriga necesară din lanțul evenimentelor cotidiene. Ar fi neverosimil și, zic eu, neinteresant să umplem romanele doar cu tipuri sau, pur și simplu, din interes, să le ticsim cu oameni bizari și nemaivăzuți. După părerea noastră, scriitorul trebuie să depună toate eforturile pentru a descoperi nuanțe interesante și instructive chiar și printre persoanele de rând. De pildă, când însăși esența unor persoane de rând constă tocmai în faptul că, întodeauna și statornic, sunt oameni de rând sau, ceea ce e și mai bine, atunci când, în pofida eforturilor extraordinare ale acestor persoane de a ieși cu orice preț din făgașul banalității și rutinei, ele sfârșesc totuși prin faptul că, statornic și veșnic, rămân doar rutină, ei bine, atunci asemenea oameni capătă chiar un fel de tipicitate, întruchipează platitudinea care pentru nimic în lume nu vrea să rămână ceea ce este și, cu orice preț, ține să devină originală și independentă, neavând nici cele mai infime mijloace pentru a deveni independentă.”
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevsky was a Russian writer, essayist and philosopher, perhaps most recognized today for his novels Crime and Punishment and The Brothers Karamazov.
Dostoyevsky's literary output explores human psychology in the troubled political, social and spiritual context of 19th-century Russian society. Considered by many as a founder or precursor of 20th-century existentialism, his Notes from Underground (1864), written in the embittered voice of the anonymous "underground man", was called by Walter Kaufmann the "best overture for existentialism ever written."
His tombstone reads "Verily, Verily, I say unto you, Except a corn of wheat fall into the ground and die, it abideth alone: but if it die, it bringeth forth much fruit." from John 12:24, which is also the epigraph of his final novel, The Brothers Karamazov.