Quote by Augustine

“Unor astfel de oameni ma voi arta asa cum sunt 5. Dar cu ce folos vor ei lucrul acesta? Doresc cumva sa ma felicite, dupa ce vor fi aflat cit de mult m-am apropiat de Tine prin darul pe care Tu mi l-ai dat, si sa se roage pentru mine cind vor fi aflat cit de mult zabovesc sub povara greutatii mele? Ma voi arata lor, celor care sint in acest fel. Caci, o, Dumnezeule al meu, nu e putin lucru ca tie sa ti se aduca multumiri de catre multi dintre noi si sa-Ti se adreseze multe rugaciuni pentru noi. Sufletul lor fratesc sa iubeasca in mine ceea ce Tu le arati ca merita sa fie iubit, si sa deplinga ceea ce Tu le arati ca trebuie sa fie deplins. Acest lucru sa-l realizeze acel suflet fratesc, nu un altul din afara, nu al altor fii, a caror gura a grait desertaciune si a caror dreaptat este dreapta nedreptatii , ci sufletul acela fratesc, care, atunci cind ma aproba, se bucura de mine; dar care, atunci cind ma dezaproba, se intristeaza de mine: deoarece, fie ca ma aproba, fie ca ma dezaproba, acela ma iubeste. Unor asemenea oameni ma voi arata: cei care isi potrivesc respiratia cu mine in cele bune ale mele si care suspina cu mine in cele rele. Or, bunurile mele sint rinduielile Tale si darurile Tale; iar relele mele sint pacatele mele si judecatile Tale; sa-si potriveasca respiratia cu mine in unele, si sa suspine cu mine in celelalte, si cintul de preamarire si plinsul sa se urce pina la Tine din inimile fratesti, cadelnitele Tale. Iar Tu, o, Doamne, desfatat de mireasma templului Tau cel sfint, ai mila de mine dupa mare mila Ta , pentru numele Tau si, neparasind nicidecum cele pe care deja le-ai inceput, pune capat neajunsurilor mele. 6. Acesta este rostul marturisirilor mele, nu in ce fel voi fi fost eu, ci in ce fel sint acum, intrucit nu numai in fata Ta ma marturisesc intr-o tainica preamarire plina de cutremur si intr-o tainica jale plina de speranta, ci ma marturisesc chiar in urechile fiilor oamenilor care cred in Tine, ei, partasii bucuriilor mele si ai destinului meu muritor, in urechile concetatenilor mei si in ale celor care calatoresc cu mine in lumea aceasta, ale celor care au fost inaintea mea si ale celor care vin dupa mine, in ale tuturor celor ce-mi urmeaza pasii, si devin partasi la calea mea. Acestia sint robii Tai, fratii mei, cei pe care Tu ai voit sa-i numesti fiii Tai, stapinii mei, cei carora Tu ai poruncit sa le slujesc, daca vreau sa traiesc cu Tine si din Tine. Si cuvintul acesta al Tau ar fi fost putin pentru mine, daca el m-ar fi instruit vorbind doar, si nu ar fi mers inaintea mea lucrind. Iar eu fac acest lucru prin fapte si prin vorbe, savarsesc asta sub acoperamintul aripilor Tale ; sub amenintarea unei primejdii prea mari, daca sufletul meu n-ar fi fost pus sub acoperamintul aripilor Tale si daca slabiciunea mea nu Ti-ar fi cunoscuta. Eu sint mititel, dar Tatal meu traieste vesnic, si Ocrotitorul meu este potrivit pentru mine: caci acelasi este si Cel Care m-a nascut si Cel Care ma pazeste. Tu insuti esti toate bunurile mele, Tu, CeL Atotputernic, Tu CeL Care esti cu mine inainte ca eu sa fiu cu Tine. Asadar, ma voi arata unor astfel de oameni, carora Tu imi poruncesti sa le slujesc, nu cum am fost eu cindva, ci in ce fel am fost pina acum si inca sint. De altfel, nici eu nu ma judec pe mine insumi ; deci in felul acesta sa fiu ascultat.”