Inspirational Quotes by Fyodor Dostoevsky

“Her eyes, brimming with tears, glittered like flames seen through water.”

“Não tinham mais nada para dizer? Seus olhos, no entanto, estavam repletos de uma conversa mais séria; e, enquanto esforçavam-se para encontrar frases banais, ambos sentiam um mesmo langor invadir-lhes; era como um murmúrio da alma, profundo, contínuo, que dominava o das vozes. Tomados de espanto por aquela nova suavidade, não pensavam em narrar ao outro aquela sensação ou em descobrir sua causa. As alegrias futuras, assim como as costas dos trópicos, projetam suas indolências natais sobre a imensidão que as precede, uma espécie de brisa perfumada, e adormece-se naquela embriaguez sem nem mesmo preocupar-se com o horizonte, o qual não se pode avistar.”

“– Assim, nós – dizia ele –, por que nós nos conhecemos? Que acaso o quis? É que através da distância, sem dúvida como dois rios que correm para se unirem, as nossas inclinações particulares nos tinam levado um para o outro E ele tomou sua mão; e ela não a retirou. "Conjunto de boas culturas" – gritou o presidente. – Assim, por exemplo, quando eu fui à sua casa... "Ao Sr. Bizet, de Quincampoix." – Eu sabia que a acompanharia? "Setenta francos!" – Até mesmo cem vezes eu quis partir, e eu a segui, e fiquei. "Estrumes!" – Como eu ficaria esta noite, amanhã, os outros dias, toda a minha vida! "Ao Sr. Caron, d'Argueil, uma medalha de ouro!" – Pois nunca encontrei na companhia de alguém um encantamento tão completo. "Ao Sr. Bain, de Givry-Saint-Martin!" – Assim, eu, vou levar a sua lembrança. "Por um carneiro merino..." – Mas você vai me esquecer, eu vou ter passado como uma sombra. "Ao Sr. Belot, de Notre-Dame..." – Oh! Não, não é, eu serei alguma coisa em seu pensamento, em sua vida?”

“Accustomed to the tranquil side of nature, she sought the dramatic in its stead. She loved the sea only for its storms, and the green grass only when it grew in patches among ruins.”

“received the cross of the Legion of Honour.”

“La parole est un laminoir qui allonge toujours les sentiments”

“Ach, het is maar weinig, de dood!' dacht zij; 'ik ga wat slapen, en dan is alles uit!' Zij dronk een slok water en keerde zich naar de muur. Die afschuwelijke inktsmaak hield maar aan. 'Ik heb dorst!... O, wat heb ik een dorst!' zuchtte zij. 'Wat heb je toch?' vroeg Charles en reikte haar een glas aan. 'Niets!... Zet het raam open... Ik stik hier!' En zij kreeg plotseling zo'n aanval van misselijkheid dat zij nauwelijks tijd had om haar zakdoek onder haar kussen vandaan te halen. 'Neem hem mee!' zei ze haastig; 'gooi weg!' Hij stelde haar vragen; zij antwoordde niet. Ze bleef stil liggen, bang dat ze bij de minste beweging zou overgeven. Intussen voelde zij een ijzige kou optrekken van haar voeten naar haar hart. 'Ach, nu begint het!' mompelde zij.”

“E allora sarabande senza fine si srotolavano nella sua mente: come una baiadera ondeggiava di sogno in sogno , di malinconia in malinconia”

“L’amore, pensava, accade improvvisamente, con grandi accensioni e folgorazioni, – uragano dei cieli che precipita nella vita, la sconvolge, strappa via la volontà come una foglia e trascina interamente il cuore nell’abisso.”

“Poiché la parte vissuta della sua esistenza non era stata nulla di buono, la parte restante sarebbe stata certamente migliore.”

“streamers.”

“L'amour, croyait-elle, devait arriver tout à coup, avec de grands éclats et des fulgurations, -- ouragan des cieux qui tombe sur la vie, la bouleverse, arrache les volontés comme des feuilles et emporte à l'abîme le coeur entier. Elle ne savait pas que, sur la terrasse des maisons, la pluie fait des lacs quand les gouttières sont bouchées, et elle fût ainsi demeurée en sa sécurité, lorsqu'elle découvrit subitement une lézarde dans le mur.”

“that incongruity of common and elegant in which the habitually vulgar think they see the revelation of an eccentric existence, of the perturbations of sentiment, the tyrannies of art, and always a certain contempt for social conventions, that seduces or exasperates them.”

“Ba am o religie, religia mea, sunt chiar mai religios decât ei toţi, cu maimuţărelile şi cu jongleriile lor! Tocmai că-l slăvesc pe Dumnezeu. Cred în Fiinţa supremă, într-un Creator, oricare ar fi el, puţin îmi pasă, care ne-a lăsat aici pe pământ ca să ne ducem la bun sfârşit datoria de cetăţean şi de cap de familie; dar n-am nevoie să intru într-o biserică, să sărut talgere de argint şi să îngraş din buzunarul meu o adunătură de pişicheri care mănâncă mai îndestulat ca noi! Fiindcă îl poţi cinsti la fel de bine şi într-o pădure, pe câmp sau chiar contemplând tăriile, aşa cum făceau anticii. Dumnezeul meu este Dumnezeul lui Socrate, al lui Franklin, al lui Voltaire şi al lui Beranger! Eu sunt pentru Profesiunea de credinţă a vicarului savoyard şi pentru nemuritoarele principii de la 89! De aceea nu accept un moşulică Doamne-Doamne, care se plimbă prin grădina lui cu toiagul în mână, care-şi găzduieşte prietenii în burţile balenelor, moare ţipând şi învie după trei zile: lucruri absurde în sine şi care, de altminteri, contrazic toate legile fizicii; ceea ce ne dovedeşte, în treacăt, că popii s-au bălăcit întotdeauna într-o ignoranţă abjectă, în care se străduiesc să cufunde şi populaţiile.”

“La conversation de Charles était plate comme un trottoir de rue, et les idées de tout le monde y défilaient dans leur costume ordinaire, sans exciter d’émotion, de rire ou de rêverie. Il n’avait jamais été curieux, disait-il, pendant qu’il habitait Rouen, d’aller voir au théâtre les acteurs de Paris. Il ne savait ni nager, ni faire des armes, ni tirer le pistolet, et il ne put, un jour, lui expliquer un terme d’équitation qu’elle avait rencontré dans un roman.”

“Love, she believed, must come suddenly, with great thunderclaps and bolts of lightning, —a hurricane from heaven that drops down on your life, overturns it, tears away your will like a leaf, and carries your whole heart off with it into the abyss.”

“Çok geçmeden bağımsızlığın yeni tadı, yalnızlığı daha çekilir bir duruma getirdi.”

“La conversation de Charles était plate comme un trottoir de rue, et les idées de tout le monde y défilaient dans leur costume ordinaire, sans exciter d’émotion, de rire ou de rêverie. Il n’avait jamais été curieux, disait-il, pendant qu’il habitait Rouen, d’aller voir au théâtre les acteurs de Paris. Il ne savait ni nager, ni faire des armes, ni tirer le pistolet, et il ne put, un jour, lui expliquer un terme d’équitation qu’elle avait rencontré dans un roman. Un homme, au contraire, ne devait-il pas, tout connaître, exceller en des activités multiples, vous initier aux énergies de la passion, aux raffinements de la vie, à tous les mystères ? Mais il n’enseignait rien, celui-là, ne savait rien, ne souhaitait rien. Il la croyait heureuse ; et elle lui en voulait de ce calme si bien assis, de cette pesanteur sereine, du bonheur même qu’elle lui donnait.”

“Com certa gent que ja no pot suportar més una determinada dosi de música, s'ensopia ple d'indiferència davant l'enrenou d'un amor del qual ja no distingia les delicadeses.”

“Un uomo, se non altro, è libero; può percorrere passioni e paesi, attraversare gli ostacoli, afferrare le gioie più remote. Ma per una donna ci sono ostacoli di ogni tipo. Inerte e flessibile insieme, ha contro di sé le debolezze della carne e le costrizioni della legge. La sua volontà, come il velo del suo cappello trattenuto da un cordoncino, palpita a tutti i venti; c’è sempre qualche desiderio che la trascina e qualche convenienza che tuttavia la trattiene.”