Inspirational Quotes by Fyodor Dostoevsky

“streamers.”

“L'amour, croyait-elle, devait arriver tout à coup, avec de grands éclats et des fulgurations, -- ouragan des cieux qui tombe sur la vie, la bouleverse, arrache les volontés comme des feuilles et emporte à l'abîme le coeur entier. Elle ne savait pas que, sur la terrasse des maisons, la pluie fait des lacs quand les gouttières sont bouchées, et elle fût ainsi demeurée en sa sécurité, lorsqu'elle découvrit subitement une lézarde dans le mur.”

“that incongruity of common and elegant in which the habitually vulgar think they see the revelation of an eccentric existence, of the perturbations of sentiment, the tyrannies of art, and always a certain contempt for social conventions, that seduces or exasperates them.”

“Ba am o religie, religia mea, sunt chiar mai religios decât ei toţi, cu maimuţărelile şi cu jongleriile lor! Tocmai că-l slăvesc pe Dumnezeu. Cred în Fiinţa supremă, într-un Creator, oricare ar fi el, puţin îmi pasă, care ne-a lăsat aici pe pământ ca să ne ducem la bun sfârşit datoria de cetăţean şi de cap de familie; dar n-am nevoie să intru într-o biserică, să sărut talgere de argint şi să îngraş din buzunarul meu o adunătură de pişicheri care mănâncă mai îndestulat ca noi! Fiindcă îl poţi cinsti la fel de bine şi într-o pădure, pe câmp sau chiar contemplând tăriile, aşa cum făceau anticii. Dumnezeul meu este Dumnezeul lui Socrate, al lui Franklin, al lui Voltaire şi al lui Beranger! Eu sunt pentru Profesiunea de credinţă a vicarului savoyard şi pentru nemuritoarele principii de la 89! De aceea nu accept un moşulică Doamne-Doamne, care se plimbă prin grădina lui cu toiagul în mână, care-şi găzduieşte prietenii în burţile balenelor, moare ţipând şi învie după trei zile: lucruri absurde în sine şi care, de altminteri, contrazic toate legile fizicii; ceea ce ne dovedeşte, în treacăt, că popii s-au bălăcit întotdeauna într-o ignoranţă abjectă, în care se străduiesc să cufunde şi populaţiile.”

“La conversation de Charles était plate comme un trottoir de rue, et les idées de tout le monde y défilaient dans leur costume ordinaire, sans exciter d’émotion, de rire ou de rêverie. Il n’avait jamais été curieux, disait-il, pendant qu’il habitait Rouen, d’aller voir au théâtre les acteurs de Paris. Il ne savait ni nager, ni faire des armes, ni tirer le pistolet, et il ne put, un jour, lui expliquer un terme d’équitation qu’elle avait rencontré dans un roman.”

“Love, she believed, must come suddenly, with great thunderclaps and bolts of lightning, —a hurricane from heaven that drops down on your life, overturns it, tears away your will like a leaf, and carries your whole heart off with it into the abyss.”

“Çok geçmeden bağımsızlığın yeni tadı, yalnızlığı daha çekilir bir duruma getirdi.”

“La conversation de Charles était plate comme un trottoir de rue, et les idées de tout le monde y défilaient dans leur costume ordinaire, sans exciter d’émotion, de rire ou de rêverie. Il n’avait jamais été curieux, disait-il, pendant qu’il habitait Rouen, d’aller voir au théâtre les acteurs de Paris. Il ne savait ni nager, ni faire des armes, ni tirer le pistolet, et il ne put, un jour, lui expliquer un terme d’équitation qu’elle avait rencontré dans un roman. Un homme, au contraire, ne devait-il pas, tout connaître, exceller en des activités multiples, vous initier aux énergies de la passion, aux raffinements de la vie, à tous les mystères ? Mais il n’enseignait rien, celui-là, ne savait rien, ne souhaitait rien. Il la croyait heureuse ; et elle lui en voulait de ce calme si bien assis, de cette pesanteur sereine, du bonheur même qu’elle lui donnait.”

“Com certa gent que ja no pot suportar més una determinada dosi de música, s'ensopia ple d'indiferència davant l'enrenou d'un amor del qual ja no distingia les delicadeses.”

“Un uomo, se non altro, è libero; può percorrere passioni e paesi, attraversare gli ostacoli, afferrare le gioie più remote. Ma per una donna ci sono ostacoli di ogni tipo. Inerte e flessibile insieme, ha contro di sé le debolezze della carne e le costrizioni della legge. La sua volontà, come il velo del suo cappello trattenuto da un cordoncino, palpita a tutti i venti; c’è sempre qualche desiderio che la trascina e qualche convenienza che tuttavia la trattiene.”

“Su corazón, como la gente que no puede soportar más que una cierta dosis de música, se adormecía de indiferencia en el estrépito de un amor cuyas delicadezas ya no distinguía.”

“Léon was weary of loving without any outcome; and he began to feel that extreme depression which the repetition of the same way of living induces in you, when no interests shape it and no hope sustains it. He was so bored of Yonville and of the Yonvillais, that the sight of certain people, of certain houses, irritated him beyond endurance; and the pharmacist, easy fellow though he was, had become completely insufferable to him.”

“Accustomed to the calm aspects of things, she turned, instead, toward the more tumultuous. She loved the sea only for its storms, and greenery only when it grew up here and there among ruins. She needed to derive from things a sort of personal gain; and she rejected as useless everything that did not contribute to the immediate gratification of her heart, —being by temperament more sentimental than artistic, in search of emotions and not landscapes.”

“Porque labios libertinos o venales le habían murmurado frases semejantes, no creía sino débilmente en el candor de las mismas; había que rebajar, pensaba él, los discursos exagerados que ocultan afectos mediocres; como si la plenitud del alma no se desbordara a veces por las metáforas más vacías, puesto que nadie puede jamás dar la exacta medida de sus necesidades, ni de sus conceptos, ni de sus dolores, y la palabra humana es como un caldero cascado en el que tocamos melodías para hacer bailar a los osos, cuando quisiéramos conmover a las estrellas.”

“Charles’s conversation was as flat as a sidewalk, and everyone’s ideas filed along it in their ordinary clothes, exciting no emotion, no laughter, no reverie”

“Je ne vous en veux pas, dit-il. Rodolphe était resté muet. Et Charles, la tête dans ses deux mains, reprit d’une voix éteinte et avec l’accent résigné des douleurs infinies : – Non, je ne vous en veux plus ! Il ajouta même un grand mot, le seul qu’il ait jamais dit : – C’est la faute de la fatalité ! Rodolphe, qui avait conduit cette fatalité, le trouva bien débonnaire pour un homme dans sa situation, comique même, et un peu vil.”

“This man could teach you nothing; he knew nothing, he wished for nothing. He took it for granted that she was content; and she resented his settled calm, his serene dullness, the very happiness she herself brought to him.”

“Din adamı duasını okudu, başparmağını kutsal yağa batırdı ve bunu sürmeye başladı. Önce yeryüzü görkemlerine ve nimetlerine o kadar göz diken gözlerinin ùzerine, Sonra ılık meltemleri , aşk dolu kokuları pek seven burun deliklerinin üzerine, Yalan için açılan, kibirle inim inim inleyen, şehvet bağıran ağzının üzerine, En sonunda da eskiden tutkularını doyurmak için koşarken o kadar hızlı giden, Şimdi artık bir daha yürüyemecek olan ayaklarının tabanlarına.”

“But shouldn’t a man know everything, excel at a host of different activities, initiate you into the intensities of passion, the refinements of life, all its mysteries? Yet this man taught her nothing, knew nothing, wished for nothing. He thought she was happy; and she resented him for that settled calm, that ponderous serenity, that very happiness which she herself brought him.”

“Il tomba par terre. Il était mort. Trente-six heures après, sur la demande”